Situat la zona de contact dintre Subcarpaţi şi câmpie, actualul teritoriu al comunei Vadu Paşii a permis formarea şi dezvoltarea aşezărilor umane încă din perioade foarte îndepărtate. Se cunosc astfel urme de viaţă umană din perioada Hallstatului târziu.
O amploare deosebită capătă însă aşezările de pe cursul inferior al râului Buzău în momentul când, datorită aşa numitelor „roiri agricole” ale populaţiei din zona subcarpatică, iau naştere numeroase noi localităţi. Majoritatea satelor viitoarei comune Vadu Paşii au apărut în această perioadă.

Dintre acestea cea mai veche atestare documentară o înregistrează satul Stănceşti (1550). Din 1892 Stănceşti apare în „Dicţionarul geographic, statistic, economic şi istoric al judeţului Buzău” ca un cătun al comunei Scurteşti cu 620 locuitori şi 126 de case. Statisticile ulterioare arată traiectoria ascendentă a dezvoltării localităţii, care până în 1952 aparţine de comuna Scurteşti, din acest an devenind ea însăşi centru de comună. Acest statut îl are până în 1968 când, în urma reorganizării administrativ- teritoriale, devine sat component al comunei Vadu Paşii.

Localitatea cu cele mai numeroase atestări documentare din comună este însă Scurteşti. Deşi foarte vechi, aceste documente nu elucidează totuşi istoria începutului aşezării, întemeiate după spusele localnicilor, de un oarecare moşnean Scurtu. Satul apare menţionat într-un document datat la 1 decembrie 1572 în care se vorbeşte despre „Scurteştii lui Stroe”. Actele de vânzare datând din secolul al XVII-lea, evidenţiază unele aspecte social – economice din viaţa satului, ca de pildă existenţa pe cursul râului Buzău a vadurilor de mori şi a moşiilor, sau faptul ca viţa de vie era o cultură dezvoltată în acea perioadă. Bazil Iorgulescu menţionează acest sat ca reşedinţă de comună având 720 de locuitori şi 157 de case. Din 1968 devine sat component al comunei Vadu – Paşii.
Satul Focşănei a fost atestat din anul 1650. Se pare că numele vine de la moşia Focşăneanca. In anul 1926 acesta devenea comună prin alipirea la localitatea încă două aşezări: Băjani şi Gura-Câlnău. Din 1950 cele două sate împreună cu reşedinţa Focşănei sunt înglobate la comuna Vadu Paşii.
Un episod din timpul războiului ruso- turc din 1789 consemnează faptul că, învins fiind la Râmnic de generalul Suvorov, un mare vizir turc a trecut împreună cu armata sa râul Buzău, printr-un vad situat la nord-est de oraşul Buzău. De atunci, localitatea de pe acest teritoriu a căpătat denumirea de Vadu Paşii.
Acest vad a servit şi în anul 1808 drept trecătoare armatelor beligerante ruso- turce. Satul este menţionat documentar din anul 1883, şi din anul 1968 este resedinţă de comună.

Ca monument istoric de referinţă al comunei putem menţiona troiţa ridicată în memoria eroilor patriei căzuţi în timput primului război mondial între anii 1916-1919 pentru întregirea neamului, troiţă înălţată în 25 mai 1933.
Se observă deci, că satele comunei Vadu Paşii sunt unele mai vechi (Stănceşti, Scurteşti, Focşănei), iar altele relativ recente (sec. XIX) . În dezvoltarea teritorială a satelor comunei Vadu Paşii au existat două direcţii: sate care s-au dezvoltat în cadrul perimetrului existent, cum sunt Vadu Paşii şi Gura-Câlnăului şi sate care s-au dezvoltat prin nuclee ce s-au apropiat de sat (Băjani, Ciocîrlia ). Uneori nucleele sunt foarte independente, încât sunt considerate sate noi (Focşănei).
Structura satelor este de tip adunat, cu clădiri apropiate în vatră. În funcţie de condiţiile naturale şi mai ales , de condiţiile economico- sociale, vetrele satelor au evoluat în mod diferit. În ultimii ani se observă o extindere a vetrelor de sat şi o rapidă micşorare a numărului de loturi libere prin ocuparea acestora cu case noi.
Apropierea comunei Vadu Paşii de municipiul Buzău influenţează din ce în ce mai mult extinderea teritorială a satelor, dezvoltarea economică şi înzestrarea cu dotări edilitar – gospodăreşti.